Anime and creations

Forum dedicat desenelor japoneze si imaginatiei, pe care o puteti pune in functiune oricand si cum vreti!!!Bine Ati Venit!!!!!
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  GalerieGalerie  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 lumi paralele

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
adina009



Numarul mesajelor : 2
Varsta : 23
Data de inscriere : 24/10/2009

MesajSubiect: lumi paralele   Sam Oct 24, 2009 9:20 pm

1. Impresii


Inca o zi plictisitoare de liceu. Eram boboaca si nu ma mandream cu acest lucru. Toata lumea spunea ca ai diferite avantaje cand esti boboc, dar eu nu vedeam niciunul. Norocul era ca aveam colegi cat de cat normali(mai normali decat cei din generala). Ma intelegeam bine cu toate fetele, dar nu ma imprietenisem foarte bine cu vreuna dintre ele. Astazi se presupune ca aveam sa ne cunoastem noii colegi. Un lucru normal dupa parerea mea. Mi-am luat ghiozdanul de pe jos si am plecat la liceu. Parintii mei nu erau acasa, asa ca am scapat de morala pentru ca eram in intarziere. Ce vina aveam eu daca alarma nu sunase! Am dat ochii cu o noua dimineata racoroasa. Am tremurat putin, dar m-am indreptat spre liceu. Distanta dintre casa si liceu era de 10-15 minute asa ca mergeam pe jos. Eram la jumatatea drumului si nu ma intalnisem cu niciun coleg. Dupa 1 saptamana de liceu asta ar fi fost prima zi in care nu m-as fi intalnit cu nimeni. O premiera in istoria mea de boboc! Eram la ultimul stop din drum si ma uitam sa vad daca observ vreo fata cunoscuta. Nicio sansa! Erau doar elevi normali care mergeau la scoala(la fel ca mine). Mi-am ridicat ochii spre cer si am observat ca era destul de innorat(cu siguranta va ploua). Dupa secunde de asteptare culoarea s-a schimbat in verde si am pornit-o la drum din nou. M-am uitat la ceas si am vazut ca eram in mare intarziere. Ceasul arata ora 07:25 si eu incepeam orele la 07:30! Am luat-o la fuga ocolind grupurile de elevi. Mai aveam vreo 5 minute de mers si prima ora o aveam cu o profesoara destul de punctuala(nu puteam sa incep ziua mai frumos!). Intr-un final am ajuns la liceu. M-am integrat printre ceilalti adolescenti si am zbughito spre sala de clasa. Slava Domnului ca usa inca era deschisa! Cand am intrat in clasa toti erau adunati in fata clasei. Parea ca vorbesc cu cineva. Cu siguranta erau colegii cei noi. M-am indreptat cuminte spre prima banca de pe randul de la perete. Mi-am pus ghiozdanul jos si am mers sa-mi agat haina in cuier.
-Hei! Buna dimineata, leneso! La ora asta se vine la liceu?
Era unul dintre „incantatorii” mei colegi. Il chema Vlad si parea cat de cat simpatic. Avea 1,70, ochi caprui si par saten. Incerca sa socializeze, dar nu era genul de om care iubea popularitatea. Asa ca incercand sa par cat de relaxata puteam l-am salutat si eu.
-Neata si tie, Vlad. Ce e cu toti colegii adunati in fata clasei?
-Aaaa...asta.Ei bine, se pare ca noii colegi deja fac ravagii, mai ales baiatul. Sincer, nu inteleg de ce toate fetele il baga in seama atat de mult. E doar un coleg nou, nu e cine stie ce V.I.P.!
-Atunci ma duc sa ii cunosc si eu. Nu vreau sa fiu chiar atat de nepoliticoasa!
Si am inceput amandoi sa radem. M-am indreptat spre ceilalti colegi si am putut sa aud incantarea din vocea fetelor.
-Si cum ti se pare la noi in liceu? Asta era Amanda. Era genul de fata care vrea sa fie placuta de toti (in special de baietii populari), si cum el era un coleg nou deja era urmatoarea „victima”. Dar cat de penibil poti sa fii sa-l intrebi asta pe un nou venit care probabil nici n-a avut timp sa cunoasca liceul? Cu siguranta era tipic Amanda!
Cum toti erau absorbiti de prezenta noilor colegi nu au auzit ca s-a sunat si nici nu au observat cand profesoara a intrat in clasa.
-Ce inseamna asta? De ce nu sunteti in bancile voastre?a inceput sa tipe la noi. Ma intrebam de unde avea forta in glas ca sa tipe in felul acesta.
Stiind ca era o profesoara care iubea punctualitatea si disciplina, ne-am asezat cuminti in bancile noastre fara sa scoatem un sunet. Fiind la curent cu sosirea noilor colegi profesoara nu a ezitat sa ii intrebe lucrurile esentiale de tip: de unde vii? cu ce medie ai intrat? cat de bun esti la materia mea? etc.
-Se pare ca avem colegi noi. Si ca sa scapam de intrebarile monotone le-am pregatit noilor colegi un mic test ca sa imi dau seama cu cine voi avea de-a face in urmatorii patru ani.
In mod clar asta nu era una dintre zilele bune ale profesoarei. O sa ne chinuim mult la materia ei. Pacat ca era profesoara de romana. Dar Ada mi-a intrerupt gandurile.
-Saracii de ei. Cu siguranta nu s-au asteptat la asta.
-Da. Cred ca e timpul sa ne obisnuim cu asemenea surprize din partea profesoarei.
-Nu o sa fie bine. Nu va fi deloc bine! Nu-mi vine sa cred ca trebuie sa o suport 4 ani. E enervanta!
-Calmeaza-te! Doar nu vrei sa te auda!si am ridicat umpic tonul vocii. Suficient cat „comandantul suprem” sa ma auda.
-Natalia, ai vreo problema? Spune-o cu voce tare, cu siguranta colegii tai sunt dornici sa te ajute.
-Nu am nicio problema.
-Si atunci de ce intrerupi ora? Tonul vocii ei era foarte dur.
-Imi pare rau.Nu o sa se mai intample.
-Sper!
Si ora a trecut cat se putea de incet. La un moment dat am crezut ca ceasul meu s-a defectat. Se misca atat de incet. Incepeam sa cred expresia cu „opritul timpului”. Nerabdatoare, am inceput sa bat cu degetele in masa. Minute bune au trecut si intr-un final s-a auzit salvarea:clopotelul a sunat! Toti am sarit din banci, dar nu am facut decat sa o infuriem si mai rau pe profesoara. A inceput sa ne faca morala si dupa a plecat.
-In sfarsit, credeam ca nu mai pleaca!A zis Alexandru. Imi placea de el. Era genul de om care vroia sa ajute pe toata lumea si sa impace pe toata lumea. Era imposibil sa nu te simti bine in jurul lui. Si era si dragut pe deasupra!
-Buna! Numele meu este Armand.
M-am speriat la inceput pentru ca nu l-am vazut cand a aparut in fata mea. Era un baiat destul de inalt, alb la fata, cu parul negru tuns scurt. Ochii ii erau mici cu o nuanta de caprui inchis. Zambetul pe care il afisa era mare si ii evidentia dintii albi. Era foarte dragut, datorita gropitelor pe care le facea cand zambea. I-am intins mana si m-am prezentat.
-Buna. Eu ma numesc Natalia. Ma bucur ca ai venit printre noi. Ce penibil suna, dar nu am gasit altceva mai bun de zis.
-Buna! Eu ma numesc Lorena. Ma bucur sa te cunosc Natalia.
Ei bine, Lorena era incredibil de frumoasa. Arata exact ca o adolescenta rebela. Parul ei saten inchis era tuns in asa fel incat pe o parte era mai scurt decat cealalta. Poate ca iti dadea fiori la inceput datorita pielii ei albe, dar parea o persoana normala. Zambetul pe care-l afisa arata ca nu se prefacea.
-Buna, Lorena.
-Lorena, hai sa-ti aratam cativa baieti draguti! Si Amanda cu celelalte fete au „rapit-o” pe Lorena de lanaga noi. Parea chiar dornica sa mearga cu ele.
-Tipic adolescentelor!
-Da. O sa trebuiasca sa te obisnuiesti cu asta. I-am spus lui Armand. Si m-am indreptat spre banca. Nu stiu de ce, dar ma simteam putin rau. Eram ametita, dar nu intelegeam de ce. Era ca si cum ceva rau urma sa se intample. Inima imi batea umpic mai repede decat normal.
-Bau!
-Aaaaa!! Tu erai,Vlad! Si am rasuflat usurata.
-Cine credeai ca e? Contele Dracula?
-Hai termina, pentru ca nu esti amuzant. Sa nu mai faci asta niciodata! Puteai sa ma omori!
-Bine,bine. Nu trebuie sa te enervezi asa. Era o gluma! Si si-a pus mana pe umarul meu incercand sa ma faca sa ma simt mai bine. Se vede ca-l suparase comentariul meu. Nu am putut sa zic nimic ce l-ar putea face sa se simta mai bine, asa ca a plecat. Ma simteam oribil. Ma enervasem atat de rau pentru un fleac. Chiar ca era ciudat! De parca prezenta noilor colegi imi dadea starile astea de neliniste. Ce prostie! La ce ma puteam gandi. Lasand deoparte gandurile ridicole, am luat cartile de chimie si am plecat la laborator.
-Natalia! Asteapta!
-Lorena, ce e? Eram destul de enervata si s-a simtit si in tonul vocii mele.
-Nimic. Ma intrebam daca vrei sa stai cu mine la chimie.
Asta era ceva nou. Nici nu venise bine la noi in clasa si deja se indeparta de grupul infocat de admiratoare. Poate ca nu era atat de ciudata pe cat am crezut.
-Sigur.
-Super!
Si tot drumul spre laborator am vorbit despre fostele scoli, fostii colegi. Ajunse in laborator ne-am asezat in spate(acolo era singura banca disponibila). Langa noi a aparut Armand care nu avea unde sa stea. Mesele in laborator erau pentru 3 persoane.
-Stiu ca e prea repede sa spun asta, dar Amanda deja ma calca pe nervi.
-Ce s-a intamplat, Lorena?
-Stii ca m-a luat cu ea sa-mi arate niste baieti draguti. De fapt mi-a aratat doar unul: cel pe care-l place. Tipul e gen „bad-boy”. Toata pauza numai despre el a vorbit. A fost...
Si n-a mai apucat sa spuna nimic pentru ca profesorul era in fata noastra. Dupa ce profesorul le-a urat bun venit s-a intors la catedra si a inceput sa predea lectia.
Ora a trecut usor. Profesorul ne-a anuntat ca ora viitoare vom face experimente si ne va da note. Nu eram atat de incantata precum Lorena si Armand si restul colegilor. Experimentele nu erau punctul meu forte. De fiecare data incercam sa scap de experimente, dar se pare ca de data asta era imposibil.
-Natalia, hai odata!
Nici nu am realizat ca Lorena ma astepta. Eram prea cufundata in ganduri. Am prins-o din urma si am mers la clasa. Aveam o pauza de 20 minute, asa ca ne-am dus cu totii afara. Am iesit si ne-am asezat pe singurele banci libere. Se pare ca tot liceul se bucura de pauza. Afara era destul de innorat si frig. Eram mai mult ca sigura ca va incepe ploaia. M-am asezat cuminte langa Lorena care nu avea nicio problema cu socializarea. Am ascultat conversatia lor. Vorbeau despre moda.
-Si ai aflat ce se poarta toamna asta? Amanda era cea mai superficiala fata pe care am cunoscut-o pana acum. Pentru ea cel mai important era cum ii statea parul, sau daca i s-a intins machiajul, etc.
-Da, dar nu cred ca mi s-ar potrivi ceva. Cred ca o sa continui sa ma imbrac cum cred ca mi se potriveste mai bine. I-a raspuns Lorena.
-Hei, Amanda uite cine e la orizont!
Fara alte explicatii am inteles ca era vorba despre noua „iubire” a Amandei. Lorena avea dreptate cand spunea ca era genul „bad-boy”. Era inconjurat de un grup de fete si baieti care stateau si analizau pe toata lumea din curte. Era foarte frumos (trebuia sa recunosc). Amanda deja incepuse sa hiperventileze si era cu ochii doar pe el. Lorena mi-a aruncat o privire sugestiva si amandoua am inceput sa radem. Cand Ada a iesit din liceu si s-a indreptat spre noi, baiatul cu pricina a parasit grupul si a lut-o de brat si a inceput sa vorbeasca cu ea. Amanda a avut o reactie destul de normala, cred. A ramas cu gura cascata vazand tot ce se intampla. Si eu si Lorena am ramas destul de surprinse. Unul dintre cei mai populari tipi din liceu vorbeste cu Ada si nu cu Amanda. Dupa ce au terminat de vorbit, Ada a venit la noi. Nu a apucat sa spuna nimic pentru ca Amanda a inceput cu intrebarile.
-Ada, de unde il cunosti pe Marius?
Nu parea nervoasa. Tonul vocii ei era foarte prietenos. Probabil incerca sa fie prietena cu Ada in speranta ca va afla mai multe informatii.
-Aaaa...pai e fratele meu.
Nu parea foarte bucuroasa de acest lucru. Probabil asa era sa ai un frate popular.
-E fratele tau? Pe bune? Si de ce nu ne-ai spus? Amanda era uimita, foarte uimita. Trebuie sa recunosc ca si eu eram uimita. Dar asta nu insemna ca aveam sa o sufoc pe Ada cu intrebari asa cum planuia Amanda sa faca.
-Nu v-am spus pentru ca am considerat ca nu era un detaliu important. Putem sa nu mai vorbim despre asta?
-Sigur. Cine merge in clasa? E cam frig afara si aproape se termina pauza.
Ada, Amanda si restul fetelor au mers in clasa. Eu am ramas cu Lorena pe banca.
-Sa vezi acum ce prietena o sa se dea Amanda pe langa Ada. Cunosc foarte bine fetele de genul Amandei. Ar face orice doar ca sa se bage in seama. Ipocrita!
-Se pare ca avem aceleasi pareri. I-am spus cu o jumatate de zambet Lorenei.
-Normal! Nu stiai ca geniile gandesc la fel?
Si am inceput amandoua sa radem.Ne-am ridicat de pe banca si am mers in liceu. La magazin. Acolo erau restul colegilor nostri. Baietii stateau la doua mese si vorbeau despre masini. Fetele stateau la o masa langa fereastra si ne-au facut si noua semn sa ne alaturam. Imi placea sa stau cu ele. Erau adolescente normale, cu care puteai sa te intelegi bine. Nu erau pline de superficialitate precum celelalte.
-Ce mai faceti? A intrebat Lorena cu o voce prietenoasa, calda.
-Bine. Ne gandeam ca o sa inceapa ploaia.
-Ador ploaia. Imi place la nebunie! Le-a spus Lorena foarte incantata.
-Atunci bine ai venit in clubul „Ador ploaia!”.
-Sa inteleg ca tuturor va place ploaia, nu? Am intrebat cu o voce inceata.
-Intelegi bine. De fapt, toamna este anotimpul meu preferat. A spus Rebeca.
-Si al meu. I-a raspuns Lorena.
-Ma scuzati ca intrerup clubul feminin, dar tocmai s-a sunat. Ne-a anuntat Alexandru.
-Multumim! I-am raspuns toate in cor.
Si tot drumul spre clasa am ras si am glumit cu ceilalti baieti. Incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Si imi placea. Mai aveam doar istorie si arte vizuale si mergeam acasa. Dar intr-un fel imi parea rau ca se termina ziua asta. Ma simteam in sfarsit in largul meu. Era un sentiment placut.
Ajunsi in clasa, Amanda o batea la cap pe Ada cu tot felul de intrebari. Era chiar amuzant sa le privesti. Amanda credea ca Ada asculta si crede tot ce-i spunea, dar Ada nu stia cum sa scape. Noroc cu Lorena care s-a dus la ea si a salvat-o de Amanda.
-Multumesc! I-a spus Ada.
-Pentru nimic! I-a raspuns Lorena cu un zambet pana la urechi.
-Gata,ai scapat de infocatele admiratoare? A intrebat-o Vlad pe Ada.
-Multumita Lorenei. Altfel nu m-ar fi lasat in pace toata ziua.
-Nu te grabi. Mai avem o pauza.
Si toti am inceput sa radem. Dar veselia ne-a fost intrerupta de profesorul de istorie care a intrat in clasa foarte bine dispus cu 3 baieti dupa el. Cu totii am fugit spre bancile noastre si ne-am pregatit pentru ora. Profesorul si-a pus servieta pe catedra si le-a facut semn celor 3 baieti sa se apropie.
-Am de facut un anunt. Fiti putin atenti, va rog! Liceul nostru organizeaza cursuri de istorie dupa ore.
Cand am auzit asta, toti am inceput sa protestam. Profesorul a inceput sa rada.
-Stati linistit, nu veti face ore. Va fi mai mult o joaca.
-Adica?am intrebat toti in cor.
-Cursurile au legatura cu mituri, legende. Baietii aici de fata va vor spune tot felul de povesti. Si vom face si excursii.
-Unde trebuie sa ne inscriem? A intrebat Alexandru.
Imi placea ideea. Mituri. Legende. Nu stiu din ce motiv ele m-au pasionat mereu. Si acum aveam ocazia sa aflu cat mai multe.
-Nu trebuie sa va inscrieti nicaieri, deocamdata. Veniti luni dupa ore in sala amfiteatru si mai vedem noi. Intre timp, colegii vostri va vor imparti niste fluturasi cu informatii.
Cu totii am primis pliante cu tot felul de informatii(mod de lucru, programul cursului, domeniile de discutie). Dupa ce s-au asigurat ca toata lumea a primit pliante, baietii au plecat si ora de istorie a continuat. La finalul orei, profesorul ne-a urat weekend placut si ne-a spus ca ne asteapta luni la cursuri. In pauza cu totii eram foarte incantati datorita anuntului facut. Toti mai putin Lorena. Incerca sa para incantata, dar nu era. Era speriata intr-un fel. N-am apucat sa aflu mai multe pentru ca profesorul de arte nu era in liceu si plecam cu o ora mai devreme. Bucurosi ne-am luat ghiozdanele, ne-am insfacat hainele din cuier si am iesit pe usa. Partea proasta era ca afara ploua. Destul de tare. Si eu nu aveam umbrela.
-Natalia, pe unde o iei? M-a intrebat Armand.
-Merg zece minute pe jos pana in directia aia. Si i-am aratat ca o luam la dreapta.
-Intr-acolo merg si eu.
-Si eu. A spus Lorena.
-Atunci eu propun sa mergem pentru ca stiti...ploua..si e frig.
Armand cred ca murea de frig si noi stateam si ne uitam unii la altii. Pe mine nu ma deranja sa stau in ploaie. Si cred ca nici pe Lorena. Doar iubeam ploaia!
-Vreti sa va miscati astazi?
-Venim, venim! L-a asigurat Lorena. Hai sa mergem pentru ca mi-e teama ca o sa faca pneumonie. Mi-a soptit la ureche.
Am inceput sa mergem bucurandu-ne de stropii reci de ploaie care ne atingeau fata si parul.
-Nu inteleg de ce nu-ti palce ploaia, Armand. E foarte linistitoare. L-a tachinat Lorena.
-Nu spun ca nu imi place ploaia. Nu ma deranjeaza cu nimic. Mie nu imi place frigul. Si a inceput sa isi frece bratele si sa-si stranga hanoracul cat mai aproape de corp.
Nici mie nu imi placea frigul si acum neavand umbrela incepeam sa tremur.Lorena era singura care nu se plangea. Avea fata indreptata spre cer. Pesemne ca se bucura de ploaie. Cand si-a intors privirea la drum, Armand a intrebat:
-Si veniti luni la curusurile alea cu legende si mituri?
-Da. Bineinteles ca vin! Misterele si legendele mi-au placut mereu si nu as rata nicio ocazie sa aflu cat mai multe.
Eram foarte entuziasmata de idee. Misterul m-a atras mereu, chiar daca multi oameni nu gasesc nimic interesant in lucrurile de genul acesta. Dar mie nu-mi pasa ce credeau ceilalti. De fiecare data cand aveam ocazia sa aflu ceva nou legat de mistic, eram incredibil de atenta si nimeni nu ma putea distrage. De curand am inceput sa fiu pasionata de legendele cu vampiri si strigoi. Aveam o gramada de informatii legate de ei in mintea mea, numai ca erau atat de incurcate incat nu am inteles nimic.
-Si eu o sa vin! Pare destul de interesant! A spus Armand. Dar tu Lorena o sa vii?
Nu parea sa fie atenta. Ochii ii erau fixati pe drum si capul ii era lasat in jos. A trebuit sa-i dau un cot in mana ca sa fie atenta.
-Teraa catre Lorena! Unde esti? Am intrebat-o razand.
-Sunt aici. Si-a ridicat privirea din pamant si se uita drept inainte. Ochii ei erau indiferenti, nu tradau nicio emotie, niciun entuziasm, nimic.
-Nu ai de gand sa raspunzi? A tachinat-o Armand.
-Scuza-ma, Armand! Nu eram atenta!
-Imi dau seama si singur ca nu stii despre ce vorbim noi aici. Ce s-a intamplat? De data asta Armand incepea sa se ingrijoreze. Si eu faceam acelasi lucru. Era ciudat ce se intampla cu ea.
-Poti sa repeti intrebarea, Armand? Si si-a indreptat privirea spre Armand.
-Eram curios daca o sa vii la cursurile de istorie.
-Nu stiu. Poate. A raspuns incredibil de indiferenta.
-Am citit in pliant ca vor sa discutam despre legende cu vampiri si strigoi. Am continuat eu discutia fiind atenta la Lorena.
-Super! Imi plac lucrurile astea. Iti dai seama cum ar fi sa afli ca cei de langa tine sunt strigoi sau vampiri?
Am continuat sa ma uit la Lorena si am observat ca era mai palida decat de obicei. Ochii ei aratau spaima, frica, TEROAREA. S-a oprit in mijlocul drumului si a ramas ca o stana de piatra. Am tras-o de maini cand Armand m-a atentionat ca era rosu pentru pietoni. Acum mai era si sinucigasa! Am ajuns pe trotuar si am inceput sa o scutur de umeri incercand sa o fac sa-si revina. Armand era terminat de ingrijorare. Si eu la fel. Nu stiam ce sa fac ca sa-si revina. Nu intelegeam ce-a putut provoca reactia asta. Lumea se uita la noi ca la 3 nebuni. Si cred ca asa aratam. Intr-un final si-a indreptat privirea terorizata spre Armand.
-Tu realizezi ce prostie ai spus? Vocea ei nu mai era calda si prietenoasa. Era rece si dura.
-Ce prostie? A intrebat Armand ezitand. Probabil era inspaimantat de tonul vocii Lorenei.
-Cine ti-a spus tie ca vampitii si strigoii exista? Si cum ai putut sa crezi asta?
Deja nu mai intelegeam ce se intampla. Lorena era atat de speriata incat a inceput sa tipe la Armand.
-Lorena, poti sa te calmezi si sa nu mai tipi? Suntem pe strada totusi. Am inceput sa-i explic. Si-a intors privirea la mine si am vazut in ochii ei ca privirea mea era speriata.
-Imi pare rau! Nu stiu ce m-a apucat.Armand, te rog, iarta-ma!
Asta era culmea! Dupa ce se pune in pericol si tipa la noi nu stie ce-a apucat-o!
-Nu-i nimic, Lorena. Nu trebuie sa te agiti atata. I-a spus Armand cat de prietenos a putut incercand sa-si alunge teama din voce.
-Ce s-a intamplat? Ce-a insemnat reactia asta? Am intrebat-o in soapta.
-Nu stiu. Pur si simplu n-am putut sa ma mai misc. Imi pare rau, Natalia! Mi- spus cu o voce extenuata.
-Stiti ce? Hai sa ne miscam pentru ca aratam ca 3 nebuni.
Am inceput sa mergem cu totii in liniste. Nimeni nu a mai spus nimic tot drumul. Incercam din rasputeri sa inteleg ce-a fost asta, dar nu reuseam. Era ca si cum se temea de ceva. Dar nu intelegeam de ce. Se comporta de parca cineva i-ar fi descoperit cel mai intunecat secret. Dar ce legatura aveau vampirii si strigoii cu teama ei? Erau totusi niste LEGENDE. Doar nu credea in asa ceva. Nici eu nu credeam in lucrurile astea. Imi placea sa caut informatii despre vampiri si strigoi, dar nu gasisem nimic concret care sa ma faca sa cred. Erau doar povesti (unele inventate, altele de mult uitate). Nimic sigur. Nu exista nicio dovada cum ca vampirii existau. Si totusi Lorena s-a speriat atat de mult cand a auzit de ei. Cred ca aveam dreptate. Era ciudata. Armand cred ca incerca si el sa dezlege misterul pentru ca tot drumul a fost cu ochii pe Lorena.
Cand am ajuns la statia de autobuz, Armand si-a luat la revedere si Lorena iar si-a cerut scuze. Armand a asigurat-o de mii de ori ca nu e suparat si ca deja a uitat tot ce s-a intamplat. Dupa ce Armand a plecat m-am intors la Lorena si nu am putut sa ma mai stapanesc.
-Poti sa-mi explici ce-a fost asta? Mai intai te opresti in mijlocul intersectiei, dupa aia incepi sa tipi la Armand fara motiv si dupa aia nu stii de ce te-ai comportat asa! Deja eram furioasa la culme.
-Stiu ca suna ciudat, dar asta e adevarul. Cand l-am auzit vorbind despre vampiri si strigoi am paralizat pur si simplu. Nu puteam sa ma mai misc. Nu stiu ce-a fost. Jur ca nu stiu ce-a fost!
-Dar de ce te-ai comportat asa? Nu cred doar pentru ca a pomenit de vampiri. A fost ceva mai mult de atat.
-Gandeste-te putin. Daca ai stii ca unul dintre colegii tai este vampir sau strigoi cum ai reactiona? Ai fi vesela?
-Ce legatura are asta cu ce vorbim noi aici?
-Are, asa ca raspunde la intrebare. Cum ai reactiona? Ce ai simiti?
Asta era o intrebare capcana. Desi stiam atatea lucruri despre vampiri, niciodata nu m-am gandit cum ar fi sa stau langa unul.
-Cred ca mi-ar fi frica, am spus incet.
Privirea ei a inceput sa se intristeze. S-a departat putin si a mai pus o intrebare.
-Acum intelegi?
-Nu. Am fost cat de sincera posibil.
-Am reactionat asa pentru ca am incercat sa-mi imaginez cum ar fi sa stau langa un vampir sau un strigoi, cum ar fi sa stiu ca prietena mea cea mai buna este strigoi. De-aia am reactionat asa. Pentru ca am lasat imaginatia sa mearga prea departe si m-a cuprins teama.
-Pare plauzibil motivul. Parea destul de logic, intr-un fel.
-Acum ca ai inteles, eu imi iau la revedere. Si crede-ma ca imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat.
-Inteleg. Nu trebuie sa iti mai ceri scuze. E ca si uitat totul.
-Multumesc. Atunci mai vorbim. Weekend placut. Pa!
-Weekend placut si tie, Lorena.
Si a plecat fugind spre autobuz. Am incercat sa ma adun si sa merg spre casa. Eram in stare de soc. Nu mai intelegeam nimic. Desi explicatia ei era logica, ceva imi spunea sa nu cred ce mi-a zis. Sa nu cred pentru ca nu e adevarat. Dar daca nu era asta, atunci ce-a putut sa o faca sa reactioneze asa?
Am intrat in casa si am lasat ghiozdanul ud jos. Am luat haina si am pus-o pe uscator. Mi-am schimbat hainele ude si m-am uscat parul. Ma simteam ca un robot, nu mai eram in stare sa simt nimic. Am pus uscatorul in dulap si m-am dus la fereastra. Trebuia sa-mi revin. Nu se intamplase nimic rau, nu murise nimeni. Nu avea niciun rost sa ma comport asa. Am stat cateva minute bune acolo, uitandu-ma pierduta pe fereastra. Cand am simtit ca mi-am mai revenit putin am observat ca eram singura acasa. Am mers in camera mea si pe birou era un bilet. L-am luat si l-am citit.
Suna-ma cand ajungi. Suntem la spital. Bunicul tau nu se simte bine.

Mama
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
lumi paralele
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime and creations :: Creations :: Proza si poezii-
Mergi direct la: